U cane te Mesciu Craziu (Fornita da Maria Sansò)


Poesia dialettale (su un fatto realmente accaduto)


trascrizione in calce al documento


 

Ticune ca, tantu tiempu rretu,

'nnu signuru cu sordi e quetu quetu,

ordinau a mesciu Craziu 'llattatore
'nnu cane te pittare sus'u parite tu villinu a ffore.

 

“Jeu sù prontu pe' sta fatica qquai,

però prima m'ai ddire comu l'oi:

ci u cane lu 'oi cu la catina,

o ci penzi ca staje meju senza;

Jeu te spettu, signuru, tie mo' penza”.


U signuru, ca nnu sapiu ci 'ddire,

tisse: "mesciu, qquai se tratta te spinnire:

timme, senza ccu facimu i 'ngordi,

quale cane me custa menu sordi”.

 

“Quiddhru senza, signuru meu bbeddhru! “.
Tisse u mesciu e se scurlisciu u cappeddhru.

Cusì nnu se ne sciu cchiui a cuntare,

e, allu crai mesciu Craziu era già a ffore,

cu pinneddhri, culuri e tuttu quantu:

alla fine 'ddhru cane era, 'nnincantu.

Paria veru, cu 'ddh'rocchi e cu 'ddhru musu,

ca timivi cunussia te sarta susu.

 

Quann'u vitte u signuru, nnu sapiu cci dire;
pacatu, mesciu Craziu lu 'nvitau a bivire.
 

Poi tutta a notte minau acqua e troni,

ca fice tremulare i vitri e li vagnoni.
E, quann'u celu s'era 'ppena pertu,
cumparve u signuru cu 'nna facce te mortu.
 

“Nnu sacciu, mesciu, c'e c'aggiu te fare:

u cane ca pittasti cchiui nnu pare”
 

“Cci t'aggiu fare jeu, Signuru beddrru,
(mesciu Craziu te nou senza cappeddru),
senza catina u cane nnu stia bbonu:
se n'è sciutu 'stanotte cu 'nnu tronu”.

(Nicola Sansò)